Interior Design Items - Solo Show

 

 

 

Interior Design Items – Useful or Useless – Which Make Our Life

So Nice, So Comfortable…

 

 

Nature’s purpose is man.

Man’s purpose is style.

(De Stijle, 1919)

 

 

If today contemporary art is a principal on the center of the scene, let’s analyze the context of the decorative art (applied arts), apparently a second line area. There are clear differences: while contemporary art – successor of the first avant-garde of the 20th century – means a final rupture from the classic (and traditional) art, the decorative arts – which come directly from specific crafts (ceramic, glass, metal and others) – continue the traditional art, though they have been strongfully influenced by the same avant-garde. While the contemporary art expresses itself freely, without obstacles, the other one serves something: decorative art is an art of adornment. It has served the architecture for centuries. However, during the avant-garde it has transformed itself following the new paterns. “In architecture, the adornment is crime”, declared Adolf Loos, theoretician of new modernism. The aesthetique dimension remains a constant in the context of applied art and when we add utility and functionality the result consist in a design product.

 

It’s the Bauhaus School the one which established and practiced in the first two decades of the of the last century some design principles for creation of objects, both beautiful and useful meant for ordinary interior design. They provided serial products (utility design): furniture, metal objects, ceramics, fabrics at affordable prices for the population, as well as products for graphic design (fonts and printing characters). Due to what they accomplished in their studios in the short period of existence (because of the social- political context of Germany in the fourth decade), the Bauhaus school contributed to the awareness of artistic dimension of the common things, to educate the taste, in general. However, we need to remember that applied arts benefited the effects of the modernist movement of the 20^th century, signing important moments through different works of famous authors, style creators. That was the beginning.  

 

(T. G.)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Scopul naturii este omul

Scopul omului este stilul

 

(De Stijl, 1919)

 

 

Articole de interior – utile sau inutile –

care ne fac viața atât de plăcută, atât de confortabilă...

 

 

 Arta contemporană, în toate manifestările sale actuale – de la marile bienale internaționale, la faimoasele târguri de profil – vehiculează în general, o problematică de interes actuală, idei și concepte prizate de societate, adeseori preluate parcă din mass media, din jurnalele de actualități. Artiștii de succes folosesc eficient, instrumente conceptuale adaptate pentru a investiga realitatea și a o transforma finalmente, în produs artistic, pentru consum. Publicul, pe de altă parte, vine în întâmpinarea acestora, fiind antrenat de sistem. Astfel funcționează galeriile și muzeele (occidentale), acolo unde lucrurile sunt deja structurate. Trebuie să ne imaginăm situația, prin analogie cu mall-urile noastre: oferă ceva oarecum, așteptat. Produsul de artă contemporană prezintă în multe cazuri, calități estetice (antiestetice) și conține de obicei, o atitudine etică, morală, a autorului. Un gest pozitiv, unde critica sistemului  (social-politic, economic, etc.) își găsește locul. Și în consecință, o artă ”majoră”, recunoscută de popor, și apreciată ca valoroasă de cei care înțeleg limbajul formelor contemporane (video, instalație, performance). Mă refer de asemenea, la contextul țărilor occidentale, unde educația e mai răspândită, viața mai așezată și valorile mai stabile, iar domeniul artei contemporane, ceva mai familiar, mai prietenos… (E o cale pe care o urmăm de la o vreme și noi, cei din Europa de est, deci lucrurile se vor ameliora, mai devreme sau mai târziu, când vom trăi într-o lume comună…)

Dacă astăzi în lume, arta contemporană e un protagonist în mijlocul scenei, să vedem care este situația artei decorative (artelor aplicate), o zonă de plan secund, după toate aparențele. Există niște diferențe clare: în timp ce arta contemporană – moștenitoarea primei avangarde a secolului 20, înseamnă ruptura definitivă cu arta clasică (și tradițională), artele decorative, care se trag direct din meșteșugurile specifice (ceramică, sticlă, metal, și altele), continuă arta de factură tradițională, deși au fost marcate puternic de aceeași avangardă.  Pe când arta contemporană se manifestă liber, neîngrădită de opreliști, cealaltă e în serviciul cuiva: arta decorativă e o artă a ornamentului. A slujit de secole, arhitectura. Însă în momentul revoluției avangardiste, s-a transformat și ea, după noile tipare. ”În arhitectură, ornamentul e o crimă”, a declarat Adolf Loos, teoretician al noului modernism. Dimensiunea estetică rămâne o constantă, în arta aplicată, iar atunci când se cere în plus utilitate și funcționalitate, avem un produs de design.

Este meritul școlii Bauhaus, de a fi stabilit și practicat, în primele decenii ale secolului trecut, niște principii de proiectare pentru crearea unor obiecte deopotrivă frumoase și utile, destinate interioarelor de locuit obișnuite. Ei prevedeau produse de serie (design utilitar): mobilier, articole din metal, ceramică, țesături, cu preț accesibil, pentru populație, ca și produse de graphic-design (fonturi și  caractere tipografice). Prin ceea ce a realizat în atelierele sale, în perioada scurtă de funcționare, din cauza contextului social-politic din Germania deceniului 4, școala a contribuit la conștientizarea dimensiunii artistice a lucrurilor comune, la educarea gustului, în general.

Și din nou e cazul să facem diferența de optică, între publicul occidental și cel răsăritean: de multă vreme, domeniul design-ului e considerat în țările dezvoltate – artistic, și inclus evident, în cel al artei contemporane; în partea noastră, se pare că încă nu am ajuns la această concluzie. Deci mai e de așteptat până cînd un scaun, de pildă, va fi considerat la același nivel valoric cu o operă de pictură… Cu alte cuvinte: atunci când vizităm o instalație (ansamblu discursiv alcătuit din elemente eterogene), căutăm din reflex, tablourile. E deja o situație banală.

Dar trebuie amintit faptul că artele aplicate au beneficiat din plin de mișcarea modernistă a secolului 20, marcând momente memorabile prin operele unor autori celebrii, creatori de stil. Acesta a fost începutul.

Astfel, avem în patrimoniu:

The Red & Blue Chair, al lui Gerrit Rietveld (1917), B306 (șezlong) de Le Corbusier (1929), piesele de mobilier din lemn din anii 30, ale scandinavului Alvar Aalto, design-ul specific în placaj curbat al familiei americane Charles și Ray Eames (în anii 40 și 50), canapeaua Răsărit la New York, de Gaetano Pesce (1980), Fotoliul bine temperat, al lui Ron Arad (1986).  

Toate acestea sunt un fel de monumente ale modernismului (și ale post modernismului). Astăzi se produc în serie, și pot fi achiziționate de oricine, la un preț convenabil – un avantaj prevăzut de cei ce le-au creat.

Chestiunea obiectelor utile produse de artiști, rămâne în dezbatere, ca și rolul artei decorative în prezent. În bună parte, ”Articole de interior…” vorbește poetic, despre aceasta.

 

T. G.